Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Yupiii, am ajuns in Kuala Lampur, Malaezia

Am aterizat in Kuala Lampur la ora 6 dimineata dupa un zbor de noapte ce a durat patru ore din India (Kochi). Cand am pasit pentru prima data in Malaezia ma simteam ametita, obosita si stresata. Eram convinsa ca nu o sa ma descurc. Un val de emotii treceau prin mine in timp ce ma indreptam prinsa de valul de calatori ce coborasera din acelasi avion. Incercam sa raman grupata, ca sa trec mai usor peste controlul de securitate. Am traversat multe coridoare lungi cu arhitectura hi-tech pana sa ajungem in fata ofiterilor de dupa ghiseu. Un tanar cu aspect asiatic si ochi migdalati imi ia pasaportul, ma scaneaza cu privirea din cap pana in picioare, zambeste, imi cere sa-mi amprenteze buricul degetelor pe aparat, imi face o poza in care nu reusesc sa schitez nici un zambet si ma lasa sa trec la ofiterul urmator care introduce o serie de date in calculator, dupa care imi spune `Welcome to Malaysia`. Hai ca pana aici a fost usor!


Fericirea se ia din esente mici in  aeroportul KLIA  (Kuala Lampur International Airport)
Am scos bagajul de la cala rapid, am retras bani de la bancomat fara nici o problema si rand pe rand fericirea s-a instalat in sufletul meu. Mi-am dat seama cat de usor te poti adapta la `normalitate` si mai ales cat de dor imi era de toate aceste lucruri mici, dar care fac o diferenta enorma, dupa ce vii din India. Ma simt de zici ca am pasit in Disneyland, nu intr-o noua tara. Doar acum realizez ca oricat de mult mi-a placut in India, oricat as fi vrut sa spun ca pot trai fara confort si as putea sa trec la un stil de viata minimalist, imi dau seama acum cat de bine imi fac toate aceste schimbari pe care le percep in fiecare secunda. Prima data m-au lovit aromele de parfumuri dulci ale marilor branduri din Duty Free, care le-au inlocuit rapid pe cele de masala ce le aveam impregnate din India. Din mers m-am acomodat la mediul curat din aeroport (toalete curate, dale albe, lucioase, stralucitoare) sunt toate un vis dupa ce aterizezi din India. Pentru prima data dupa mult timp vad magazine cu haine la moda din care rasuna muzica house. Sterg rapid din memorie sariurile si muzica indiana. Zona de food court ma intampina cu sushi, cu zeci de feluri de noodels, cu donuts, cu carne de pui si de vita in diferite sosuri asiatice ce miros demential. Uit instant de curry, de dhal, de thali si tot ce-am lasat in urma in India. Zambesc cu gura pana la urechi si imi dau seama cat de dor mi-a fost de toate aceste lucruri, de mediul familiar si organizat, de aerul curat, de preparate cunoscute. In timp ce stau pe peronul de la etajul 2 al aeroportului si astept autobuzul ma gandesc ca poate Malaezia nu a fost o idee atat de rea!

aeroport-Kuala-Lampur

Cum sa nu gasesti un Hostel in doua ore, cu sofer
Ca sa ajungi de la aeroport in centrul capitalei sunt mai multe variante. Le citisem pe net in zilele in care imi organizam vacanta in Malaezia. Cea mai rapida si comoda varianta este KLIA Express, un tren de mare viteza care costa 35 RM (35 ron) ce pleaca direct din aeroport. Cea mai ieftina varianta este cu autobuzul Star Shttle ce costa doar 10 RM (10 ron). Aveam suficient timp asa ca am luat un bilet de autobuz de la ghiseul aflat in aeroport. Am gasit usor peronul de unde pleaca autocarul (e plin de autocare, trebuie putina atentie ca sa nu te incurci). M-am urcat in autocar si am adormit instant. Oboseala m-a prins din urma, dupa o noapte de motaieli pe avion.
La un moment dat autocarul opreste si aud ca prin vis o serie de nume rostite de sofer, printre care si al meu. Nu constientizez doar cand soferul ma bate pe umar si-mi spune sa cobor. Ups, se pare ca am ajuns. Imi scot cu greu rucsacul blocat printre alte bagaje si raman pe trotuar inconjurata de 1 milion de zgarie nori la care cu greu le vad acoperisul, din cauza soarelui. Respir adanc in timp ce realizez ca sunt pe un fel de autostrada. Din spatele meu aud un lung sir de claxoane. Eu sunt inca blocata pe imaginea cu zgarie nori. Tresar cand soferul imi hateste rucsacul din mana, il tranteste in portbagaj si-mi spune sa urc. Pfff, habar n-am ce se intampla. Sunt rapita!!!

Kuala-Lampur-centru-de-vazut-zgarie-nori

Kuala-Lampur-mono-rail

Stiu ca am platit un bilet de autobuz, nu inteleg  de ce sunt acum intr-o camioneta impreuna cu alti 7 calatori coborati din acelasi autocar. Ma uit la cei 2 barbati de langa sofer, cu turban in stil arab si haine lungi traditionale. Par fericiti. Pe bancheta din spatele meu sunt doua cupluri asiatice ce isi fac selfie-uri in prostie si un tanar cu aspect european ce sta cu nasul lipit de geam si se minuneaza constant. In continuare nu inteleg nimic. Daca nu sunt rapita, atunci cu siguranta sunt pierduta! De ce nu m-au lasat intr-o statie mare de autobuz? Asa ar fi fost normal. Poate ne duc acum in statie ... dar de ce cu masina? Incerc sa ma calmez si sa-mi aduc aminte ca sunt intr-o tara noua, unde lucrurile functioneaza diferit. Trebuie doar sa ma obisnuiesc.
Dupa 30 de minute camioneta iese de pe autostrada cu 8 benzi si intra printre aleile inguste dintre cladirile cu arhitectura futurista. Imi sucesc gatul incercand sa le cuprind cu privirea. Prima impresie? Totul e atat de ordonat!!! Palmierii sunt plantati din metru in metru. Trotuarele sunt perfect curate. Fiecare cladire are in fata o mica gradina cu plante exotice, ornamentale si decoruri interesante din pietris. Oameni imbracati la costum se plimba pe jos sau pe biciclete. Nu seama deloc cu India. De fapt, nu seamana deloc cu nici o tara in care am fost pana acum! Totul este ordonat, curat si modern!
Oprim in fata unui hotel de lux unde cei doi arabi din fata coboara. Aha, acum inteleg de ce mi-au cerut numele hostelului cand mi-am luat biletul de autocar din aeroport. In Malaezia e super tare, pentru 10 ron ma duc pana in fata hostelului! Din nou sunt fericita.

Kuala-Lampur-zgarie-nori

Kuala-Lampur-zgarie-nori

Kuala-Lampur

Rand pe rand sunt condusi la Hotel-uri ceilalti calatori. Cele doua cupluri de asiatici stau la acelasi Hotel. Sunt prieteni. La final raman eu si blondul european. Amandoi stam in Hostel-uri din ChinaTown si soferul ne sugereaza sa mergem pe jos fiindca e greu sa se bage pe strazile inguste cu camioneta. Blondul mai tupeist, ii spune ca vrea sa fie lasat in fata Hostelului. Ma bucur ca duce el lupta si in final, soferul nervos se supune. Il lasa in fata Hostelului.
Soferul se uita la mine si ma intreaba unde e mai exact Travel Hub Hostel ca nu a auzit niciodata de el. Ii citesc adresa din telefon. Imi spune ca nu stie exact, dar trebuie sa fie undeva in spatele pietii. Sa cobor si sa ma descurc. Eu ii spun ca sunt prima data in Malaezia si nu ma descurc, am nevoie sa ma duca el pana acolo. El refuza sa ma duca. Eu refuz sa cobor. Da telefoane. Nu primeste nici un raspuns concret. GPS-ul lui nu merge, eu nu am net sa ma conectez la Google Maps. Mergem in cerc, pe stradute inguste, dar nu vad hostelul nicaieri. E greu. E plin de magazine, de reclame, de oameni, poate am trecut deja pe langa el. Soferul e tot mai nervos. Eu tot mai stresata. Au trecut deja 2 ore de cand intrebam oameni, ne invartim pe strazi cu viteza melcului ca sa fim atenti la afise si nu gasim nimic. Pana la un moment dat cand dupa o curba il vad. E scris mic mic, sub o arcada si o usa de sticla. Am ajuns la Travel Hub Hostel extenuata! Soferul cred ca m-a injurat intreaga zi. Dar ce mai conteaza? Bine ca am ajuns!

receptie-Travelhub-Hostel-Kuala-Lampur

Agentiile de turism nu functioneaza ca in India
Dupa check in am facut direct un dus si m-am pus la somn. Nici n-am apucat sa imi vad colegii de camera. Eram rupta de oboseala. Cand m-am trezit, dupa 5 ore eram habauca de cap si singura in camera. Muream de foame si eram putin stresata dupa experienta de dimineata. M-am hotarat sa ies pe strazi, sa mananc ceva si sa caut o agentie de turism ca sa-mi organizez vacanta. Vroiam sa aplic strategia invatata in India. Prefer sa platesc pe tururi de o zi, ca sa reusesc sa vad toate obiectivele turistice din Kuala Lampur in 2 zile. In momentul acesta mi se pare prea greu sa le vad pe cont propriu. Dupa ce mi-am luat hainele si m-am uitat la ceas mi-am dat seama ca e deja seara. Trebuie sa ma grabesc sa gasesc o agentie de turism deschisa.
Umblu pe strazi pe o caldura infernala. Nu cred ca am iesit de 10 minute de la racoarea aerului conditionat si pentru prima data de cand sunt in Malaezia simt clima. E atat de umeda ca sunt toata leoarca. Parul mi s-a incarliontat bine si bluza e lipita de spatele meu. Treaba asta nu prea imi place.
Gasesc o agentie unde doi agenti de turism ma iau in primire. Vor sa scape repede de mine asa ca-mi trantesc in fata un teanc de pliante. Malaezia turistica descrisa pe portiuni. Imi vor fi utile, dar acum le spun ca doresc tururi de o zi in/din  Kuala Lampur. Primesc un alt pliant stufos. Din pacate in Malaezia nu se aplica preturile mici din India. Imi dau seama ca va trebui sa ma descurc singura, avand in vedere ca un tur de 1 zi costa de la 250RM (250 ron in sus). Pffff, sunt dezamagita. Excursiile din Kuala Lampur in imprejurimi sunt asemanatoare la pret, dar este un circuit ce imi trezeste interesul. E vorba de 3 zile in Jungla Taman Negara cu cazare, toate mesele si activitatile incluse si costa 400 RM(400 ron). Sincer m-as duce in jungla si nu m-as aventura pe cont propriu asa ca cei 100 de euro mi se par o investitie buna pentru o asemenea experienta.
Le spun apoi ca vreau sa petrec o saptamana la mare, pe o plaja cu nisip alb. Asta a fost motivul pentru care am venit in Malaezia, sa inchei toata calatoria cu stil, intr-un mod relaxant.
Agentii imi propun insula Perhentians (varianta de lux) pe care o prind pe final de sezon (in luna noiembrie se inchid zborurile si ferybot-urile fiindca incepe sezonul musonic) sau insulele Lankgawi varianta tax free (care e deschisa tot timpul anului). Momentan sunt in ceata, nu stiu mai nimic despre aceste doua destinatii, dar promit sa studiez pliantele si sa revin zilele viitoare cu un traseu format si gata sa platesc excursia in jungla si biletele de avion ca sa ajung la mare.

birou-de-turism-Kuala-Lampur

Voi duce viata buna in Malaezia
Am vrut sa ma avant in ChinaTown, in piata, sa mananc ceva gongute, sa simt ca am schimbat tara, dar mi-a fost prea cald si imi era putin frica ca nu voi sti sa ma mai intorc la Hostel. Internet nu am si sa ma pierd, n-ar fi cea mai stralucita idee, asa ca m-am intors pe drumul memorat. Aproape de hostel este un local, un fel de terasa, unde un chinez invarte niste noodels in wok si oamenii asteapta grupati pe niste scaune mici de plastic. Street Food improvizat. Acum ca nu mai sunt in India, nu mi-e frica sa ocup un loc si sa ma infrupt dintr-o portie uriasa de noodels in sos dulce cu creveti. Iubesc mancarea asiatica! Chiar si numai pentru asta pot spune ca iubesc Malaezia! Voi duce viata buna aici :)))


Clubbing pana la rasarit cu noii mei amici
La Hostel este un du-te-vino continuu. E plin de tineri calatori. In timp ce butonam watsapp-ul pe netul din zona comuna au trecut pe langa mine vreo 30 de persoane. Majoritatea se indreapta spre scari. Unele domnisoare sunt imbracate de gala cu tocuri inalte si rochite vaporoase asian style.
Dupa o ora receptionerul imi spune sa urc la etaj, fiindca azi e vineri si tin un Barbeque Party la barul de pe acoperis. Berea e cu 20% reducere, numai azi. `You don`t want to miss the party`. Sincer, chiar nu vreau sa pierd distractia asa ca imi schimb bluza si urc curioasa si putin intimidata scarile.
Atmosfera din Atique Bar e super prietenoasa. O domnisoara imi explica ca pe doua platouri imense sunt gratare oferite din partea Hostelului si altele se prajesc afara. Berea costa azi doar 8RM (8 ron). Imi pun un gratar pe o farfurie, comand o bere si ma asez pe scaunul inalt de la bar. Langa mine o tanara ce consuma acelasi lucru, deseneaza intr-un carnet ce arata a jurnal de calatorie. Intru in discutii repede cu ea, cand incurca sticla de bere cu a mea. Radem si incepem sa povestim. Se numeste Joosy, are 30 de ani, e din Germania, acum locuieste in Australia si sta in Malaezia 3 luni fiindca are un proiect la doctorat despre refugiatii de aici. Imi spune ca a mai fost in Kuala Lampur acum 2 ani, a invatat limba si s-a indragostit de acest oras. Dupa ce termina de schitat o bufnita in caiet, ma conduce pe terasa unde imi face cunostinta cu ceilalti calatori. Imi spune ca locuieste in Hostel si ii stie pe toti. Ma bucur de o asemenea primire, de discutii, de fumul gratarului, de privelistea de milioane cu zeci de zgarie nori si simbolul orasului in departare, Petronas Twin Towes. Un super party pe acoperis! Zici ca traiesc un vis! Nu cred ca puteam nimeri mai bine.
Dupa miezul noptii petrecerea se muta in bucatarie. Suntem un grup privat acum din care fac parte eu, Joosy, Jilan (un calator din India), Pasha (un tanar fotograf din Rusia) Simona ( o doamna pe la 45 de ani din Italia, venita la o conferinta) si Sam (receptionerul indian) care ne-a invitat pe toti la un pahar de Jack Daniels cu Cola. Bem si povestim vrute si nevrute. Jilan propune sa mergem in club. Joosy spune ca merge daca merg si eu. Sam merge daca vine si Simona. Pasha accepta fara nici o problema :) Accept sa mergem, avand in cap ideea ca viata e scurta si trebuie traita.
Comandam doua taxiuri rosii (sunt cele mai ieftine) prin Uber si o aud pe Joosy spunand Jalan Ramlee (cel mai popular district de clubbing din Kuala Lampur). Zona e intesata de cluburi si terase, printre zgarie nori, palmieri si masini de lux. Pana asteptam cealalt taxi, nu pot sa nu observ lumea, tinerii sunt in grupuri, cuplurile sunt predominate de barbati foarte in varsta si domnisoare indecent de tinere. Reintregim gasca si decidem rapid sa intram intr-un club din care rasuna muzica comerciala. Nu se plateste intrarea, dar e absolut necesar sa fim cupluri asa ca ne grupam cate doi. Regula asta e la fel ca in India. Parca daca esti singur ... esti blestemat pe viata sa ramai singur! Drept urmare in fata clubului e buluc de oameni ce se `cupleaza` la nimereala :))))
Distractia a fost de milioane, muzica din cea pe care o cunosc eu, condimentata cu cateva melodii in limba oficiala, mainile in aer, fumul de vanilie l-am respirat in sincron cu coktail-uri margherita baute din vaze imense si paie lungi pentru fiecare. Am fost ca o mica familie si ne-am distrat la maxim. Sam si Simona au tinut pasul cu noi, ca doi adolescenti ce se rup in figuri pe ringul de dans intr-o seara de vineri. Aici chiar nu conteaza cine esti, ce varsta ai, ce nationalitate ai! Toata lumea e prieten cu toata lumea. Fiecare are grija de fiecare. Un sentiment pe care l-am trait de atatea ori in ultima luna, de cand am plecat din Romania!
Noaptea am incheiat-o la rasarit, intr-un restaurant cu specific arabesc unde ne-am `luptat` la comun pe shaworma, falafel si salate. A fost perfect!

Kuala-Lampur-Aliceee

Dimineata, obosita dar fericita! 



Cine s-ar fi gandit ca se va termina asa prima mea zi in Malaezia?

😍 Apreciez comentariile voastre 😍


Citeste toate articolele despre Malaezia (click pe titlu pt a citi)




Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

7 comentarii : Leave Your Comments

  1. Ce shimbare ce decor!!! Ma bucur ca lucrurile incep sa ia o intorsatura mai omeneasca! Astept cu mare intees si curiozitate urmatoarele articole din seria "Malaezia" ��

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc mult pentru toate informatiile, Alice!La inceput de septembrie voi participa si eu la un congres in Kuala Lumpur, asa ca astept cu mare interes sa ne povestești si peripețiile din zilele urmatoare

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce tare! Ai stat la același hostel la care mergem și noi când avem drum prin KL. Cred că am stat acolo de vreo 5 - 6 ori în ultimii 3 ani. Vezi că ți-am trimis un mesaj despre Langkawi. Distracție plăcută!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-a plăcut Malaezia enorm. Dacă mai ajungi în KL, îți pot recomanda un super hostel: Paper Plane Hostel. E într-o zonă foarte sigură, iar la recepție e un tip malaezian chinez gay super amabil și care știe tot ce mișcă. Și lângă...un bar ascuns după ceva poartă de piatră aproape în ruine. M-am îndrăgostit bine de Malaezia, deși mi-am pierdut portofelul în prima mea jumătate de zi acolo :) Dacă ajungi prin Bangkok în călătoria ta asiatică, anunță-mă și poate bem un pahar de ceva :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Excelentă relatarea! Mi-ai deschis apetitul pentru Malaezia și KL.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mai tii minte cat costa o excursie de o zi in Taman Negara? Sau numele agentiei la care ai fost? Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu tin minte sa existe excursii de o zi.
      Numele agentiei este Han Travels.

      Ștergere

Faceți căutări pe acest blog

Jurnale de calatorie