Urmareste Enciclopedia calatorului independent 

 | ABONEAZA-TE PE E-MAIL | FACEBOOK | INSTAGRAM |

Impresii despre Kochi - trei zile de relaxare totala in India

Iata-ma din nou in Sud, in Kerala, cu un plan mai bine pregatit decat acum 3 saptamani cand am aterizat in Bangalore si habar nu aveam incontro sa o apuc si ce vreau sa fac. In Kerala cel putin aveam un itinerar  pe care l-am scris AICI
Am lasat praful trenurilor in urma si m-am urcat in primul tuk-tuk pe care l-a oprit Thomas in gara din Ernakulum. Aici m-am despartit de partenerii mei de calatorie cu care venisem din Goa, cu promisiunea ca vom iesi intr-o seara la un suc de cocos in Kochi, sa impartasim impresiile. Ei stateau la un hotel din Ernakulum, eu am rezervat un Hostel in Fort Kochi, centrul istoric, zona turistica a orasului. Nici n-am ajuns bine in oras ca soferul de tuk tuk imi propune sa fac un traseu turistic cu el. Ma costa doar 50 de rupi (3 ron) pt o zi intreaga. Nu inteleg care e ideea, ce castiga el din afacerea asta, dar pretul mi se pare ridicol de mic, asa ca refuz. Soferul insista tot drumul ca o sa ma duca la toate obiectivele turistice din Kochi si o sa-mi explice, atat cat stie, despre ele. Eu nu ma las induplecata. Simt ca este o pacaleala la mijloc si sincer n-am chef sa mai cad intr-o capcana turistica. Ma lasa in fata Hostelului si ma roaga, pt ultima oara sa merg sa vizitez cu el Kochi. Scoate din buzunar un teanc de carti postale vechi pe care apar obiectivele turistice din oras si-mi spune:
-Vezi? Te duc sa vezi toate locurile acestea!
Il intreb ce ii iese lui din toata treaba asta si-mi spune ca pe drum oprim la magazine de suveniruri si antichitati de unde el primeste vochere pentru benzina si alte reduceri. Aha ... binenteles ca despre asta era vorba. Ma bucur ca a fost sincer si ii spun ca poate maine voi face turul, in definitiv pot sa pierd timpul in cateva magazine daca asta il face pe om fericit, iar eu reusesc sa vizitez cu usurinta orasul.

impresii-personale-Kochi-India

Vacanta in India am facut-o pe cont propriu.
Biletul de avion l-am luat cu 450 euro dus-intors de >>> AICI . Prima saptamana am stat intr-un apartament rezervat prin AirBNB, site pe care primiti un cupon de 20Euro din partea mea, la prima rezervare daca va faceti un cont nou gratuit >>> VOUCHER AICI  
Restul noptilor le-am rezervat din mers, pe drum, folosind >>> Acest site unde am prins mereu oferte last minute cu 50% reducere.

In Kochi am stat intr-un Hostel cu vibe marin (Maritime Hostel) 


Hostelul il remarc usor, fiind pictat in alb si cu obloane rosii, exact ca in pozele de pe internet. Intru inauntru si zambesc cand vad receptia, o sala mare, cu o masa de lemn in jurul careia stau cativa calatori straini. Pe pereti sunt graffiti ce dezvaluie identitatea orasului iar langa tejgheaua receptionistului este desenata o harta stilizata cu Fort Kochin. Hostelul pare curat si cu mult caracter asa ca-mi place inca din primele minute. Indianul de la receptie, un tanar serios imi ia pasaportul, imi scrie datele in registru si imi cere plata pentru 5 nopti. Platesc 2500 rupi (150 ron) pentru un pat intr-un dormitor comun cu 8 paturi. Imi las sandalele la receptie (asta e politica in majoritatea Hostelurilor din India) si urc desculta la etaj, unde e dormitorul. Tot hostelul emana un vibe marin. Peretii pictati, decorurile, culorile au fost alese toate cu mare grija. Cand intru in camera ii vad pe colegii mei, doi baieti blonzi ce stau pe jos, in pozitie de meditatie si isi contempleaza buricul si 4 domnisoare ce ma ignora total in timp ce incearca sa imite pozitii de yoga dintr-o revista. E amuzant :))
Imi bag rucsacul in sertarul de sub pat si cobor la receptie unde frunzaresc ghidul turistic cu India. Baiatul de la receptie ma intreaba care sunt planurile mele si ii spun ca vreau sa fac 2 excursii in Kerala: 1 excursie in Backwaters si 1 excursie sa vad elefanti. Imi spune ca organizeaza ei astfel de excursii cu agentiile de turism locale. Excursia de 1 zi in Backwaters ma costa 850 rupi (50 ron) sau 6000 rupi cu o noapte pe o barca traditionala, iar excursia in jungla pe elefanti costa 3700 rupi (225 ron). Hmmm mi se pare cam scump.
Impresii personale Maritime Hostel
Am petrecut 5 nopti la Maritime Hostel si pot sa spun ca a fost o alegere buna pentru locatie, fiindca se afla foarte aproape de port si centrul istoric. Micul dejun a fost acelasi in fiecare dimineata, un fel de mancare traditionala (idli cu curry), banane, ananas si nuca de cocos, cafea si ceai. Atata ananas proaspat cat am mancat in aceste 5 zile nu am mai mancat in viata mea. :)))) 
Partea proasta au fost colegii de camera cu care nu m-am conectat in nici un fel si asta n-ar fi fost o problema, dar aveau o obsesie cu aerul conditionat. Il dadeau mereu pe minim asa ca am inghetat in toate noptile desi ii rugam sa nu il seteze mai jos de 20 de grade. Nici poveste, in fiecare dimineata ma trezeam dardaind de frig fiindca erau 16 grade. Asa e cu statul la comun ... uneori e bine, uneori e rau.

Maritime-Hostel-Kochi

Maritime-Hostel-Kochi

Maritime-Hostel-Kochi

Diminetile mele in Kochi le-am petrecut intr-un mod aparte


Spre deosebire de celelalte saptamani din vacanta mea in India, in care ma trezeam dis-de-dimineata ca sa incep un circuit turistic, sa prind un rasarit sau sa zbor spre o noua destinatie, in Kochi am trecut pe modul lenes. Ma trezeam tarziu, consumam 3 cani de ceai ca sa ma incalzesc dupa racoarea din camera si citeam din cartea lui Osho sau ghidul turistic cu Malaezia, rontaind cate 10 felii de ananas. Rareori intram in discutii cu ceilalti calatori de la masa, fiindca atmosfera era de asa natura, incat toata lumea tacea. O liniste deplina ce era rareori intrerupta de sunetul unei lingurite ce cadea de pe masa sau a unui calator ce tocmai intra pe usa Hostelului cu rucsacul in spate.

Hoinarind in Fort Kochi fara harta


Initial am vrut sa fac traseul turistic ce ma purta pe la obiectivele turistice din oras cu soferii de tuk-tuk care stau in port si vaneaza turisti. Toti cer un pret modic, doar sa mergi cu ei prin magazinele de suveniruri. Zilele treceau si mereu ziceam poate maine, pt ca la final sa nici nu-l mai fac.Orasul acesta m-a prins cumva pe modul de relaxare si hoinareala, fara nici un chef de bifat obiective turistice. Eram la finalul vacantei mele in India si doream sa savurez ultimele mele zile aici, sa ma relaxez si sa ma pregatesc pentru Malaezia.  Am preferat sa ma plimb pe stradute, sa intru in toate magazinele ce-mi ieseau in cale, sa stau ore in sir la terasele din port mancand creveti si pizza cu fructe de mare, in timp ce citeam carti si informatii despre urmatoarea mea destinatie, Kuala Lampur (despre care nu stiam absolut nimic). 
Umiditatea era foarte mare si desi briza reusea sa pastreze o temperatura normala de 28 de grade pe termometru, corpul meu suferea la fiecare pas, asa ca deseori simteam ca ma misc in reluare, ca gandesc in reluare si fac totul in reluare. Dar continuam sa ma plimb si sa ignor toti soferii de tuk-tuk ce strigau dupa mine `ferrari taxi madam` `cheap tuk-tuk only for you` etc. Avand cazarea in zona turistica am scapat si de stresul psihic din celelalte zile, cand trebuia sa negociez mereu cu soferii. Aici ma puteam deplasa peste tot pe jos, fiindca distantele erau foarte mici.

Fort-Kochi-India-Kerala

Fort-Kochi-India-Kerala

Fort-Kochi-India-Kerala

Fort-Kochi-India-Kerala

Fort-Kochi-India-Kerala

Portul este simbolul turistic din  Kochi datorita plaselor de pescuit chinezesti


Acestea au fost aduse din China si in trecut erau intr-un numar foarte mare, acum au mai ramas din pacat doar circa 20. Plasele sunt imense, din lemn si dramuite cu multa pricepere de catre 4-5 pescari ce le coboara in apa dimineata si le ridica, pline de pesti, dupa-masa. Pentru turisti totul e un spectacol si pescarii profita din plin de asta, in sensul ca percep taxa sa te urci pe puntea de lemn cu ei si sa iei parte la ridicatul plaselor. Eu m-am rezumat sa privesc totul de pe margine. Zona nu arata la fel de bine ca in fotografiile de pe internet (in sensul ca e destul de mizerabil) si in cele 5 zile cat am stat in Kochi nu am prins nici un apus de soare spectaculos, asa incat sa fac fotografii artistice (desi am fost acolo in fiecare seara). Plimbarea la apus e placuta pe faleza datorita brizei de aceea in fiecare seara mergeam pana la plaja si inapoi, aruncand cate o privire pe zecile de tarabe cu suveniruri.

Port-Fort-Kochi


Port-Fort-Kochi

Port-Fort-Kochi

Piata de peste este varianta cea mai ieftina de a manca bine in Fort Kochi


Pestele colectat este impartit pe loc in gramezi si vandut de pescari in piata de peste improvizata din fata Portului. Locul miroase intr-un mare fel, dar pestii sunt proaspeti si preturile foarte rezonabile. Evident aici totul e orientat catre turisti. Localnicii din Kochi cumpara peste din Ernakulum (zona continentala a orasului) asa ca preturile din port vin cu adaosul turistic, dar oricum mai avantajos decat la restaurante. Preturile sunt pe kg in timpul zilei si seara se vand deja la lighean (in incercarea de a vinde tot pestele ramas). Pestii sunt ieftini dar eu nu sunt mare consumatoare de pesti. In schimb iubesc crevetii asa ca in fiecare zi mi-am cumparat de aici. Se gasesc creveti de 4 dimensiuni: sunt cei mici mici, cat o unghie, cu care nu prea vrea sa se chinuie nimeni. Apoi sunt cei de marimea unui deget ce erau 200 rupi/kg  (12 ron). King shrimp sunt crevetii mari ce se vand cu 500 rupi/kg (30 ron) si cei mai apreciati sunt Tiger Shrimp (cei imensi) ce se vand cu 800 rupi/kg(50 ron). 
M-am prins ca cel mai ieftin era sa ii cumpar la cina (dupa apus) cand ii luam si la jumatate de pret. Langa piata sunt numeroase terase unde duci pestele si ti-l prajesc la gratar sau cu sos de usturoi/lamaie pt 100-150 de rupi. Varianta asta era cea mai ieftina de a manca peste si creveti proaspeti in port. Evident fiecare terasa are propriul meniu cu pesti si fructe de mare, pretul era cam acelasi, dar gramajul pe care il primeai era pe jumatate.

Piata-de-peste-Kochi


pizza-India

In Kochi am facut shopping pe Princess Street si strazile adiacente


Fort Kochi a fost unul din primele asezari europene din Asia, locul unde a ajuns Vasco da Gama, ocupat initial de portughezi, apoi britanici si olandezi, asa ca tot centrul emana un vibe european. Poate de aceea m-am simtit atat de bine aici. Strada principala este Princess Street, dar strazile adiacente sunt la fel de frumoase. Toate au case coloniale mari si vechi, intr-o stare acceptabila de conservare, multe avand la parter magazine de artizanat si suveniruri autentice, de calitate. Unele case sunt transformate in restaurante si Boutiq Hotels. Ceea ce mi s-a parut foarte diferit fata de restul Indiei a fost lipsa aglomeratiei. Pe strazi vedeai putini oameni, majoritatea turisti, albi ca si mine. Vanzatorii nu erau agresivi, nici nu stateau in usa magazinului sa te convinga sa intri. Toti se comportau foarte profesionali, mandri de produsele lor de calitate. Intr-adevar am vazut niste saluri, haine si bijuterii extraordinare in micile buticuri in care am intrat. Preturile erau cam ca la noi, poate o idee mai mici, dar modele erau mult mai interesante si variate. Nu mi-a fost greu deloc sa fac shopping aici :)))
Esente de parfumuri, uleiurile ayurvedice, nuca de cocos in diverse creme, mi-am luat de toate. Am gasit si cateva magazine cu condimente de unde mi-am luat 3 mixuri de masala ce sa-mi aminteasca aromele Indiei cand voi ajunge inapoi in Romania. Doua bluze si 3 perechi de cercei. Sincer mereu ieseam cu greu din magazine, as fi avut nevoie de un camion sa pot sa imi duc toate tablourile, statuetele, hainele, parfumurile, bijuteriile acasa. Bagajul meu era categoric neincapator pt tot ce mi-ar fi placut sa imi iau din Kochi.

Princess-Street-shopping-Kochi

Princess-Street-shopping-Kochi

Princess-Street-shopping-Kochi

Princess-Street-shopping-Kochi

Intr-una din seri am fost la un spectacol de Teatru Kathakali


Mi-am dat seama ca de cand am venit in India nu am luat parte la nici un spectacol cultural. In Romania sunt adepta teatrului, a dansului, a festivalurilor si in India n-am vazut inca nimic din toate astea. Ma rog, in India spectacolul e strada, permanent esti ca intr-un film, e obositor, dar in Kochi v-am zis ca viata decurge lent si cum m-a prins oricum pe modul de relaxare, am zis sa merg intr-o seara la teatru. Sincer a fost si usor fiindca in Hostel am gasit un pliant cu programul cultural din oras pe luna in curs. Sunt doua centre de folclor si arta, unde se tin spectacole in fiecare seara. In weekend era dans si muzica traditionala, iar in timpul saptamanii demonstratii de arta martiala si teatru. Aflandu-ma in Kochi in timpul saptamanii am ales sa merg la teatru. Kerala este cunoscuta pentru Kathakali, un spectacol ce spune povesti extrase din marile epopei indiene cum ar fi Mahabharta si Ramayana, pusa in scena numai de barbati, ce poarta costume mari si sunt pictati pe fata astfel incat sa semene cu o masca. Din pliantul de la intrare aflu ca teatrul Kathakali are o istorie de peste 2000 de ani si ca oamenii ce il joaca incep de cand sunt mici si exerseaza zeci de ani, cate 12 ore pe zi, pentru a-si antrena muschii ochilor. Acest teatru se bazeaza enorm pe expresivitate, cuvintele fiind foarte rar folosite!
Am platit 300 rupi la intrare (18 ron) si sincer nu stiam la ce sa ma astept. Habar nu aveam daca voi intelege ceva sau daca o sa-mi placa, dar eram pregatita sa vad ceva nou! Sala micuta de spectacol era in intregime din lemn, cu circa 50 de scaune asezate in fata scenei si fiecare scaun avea un numar trecut pe el. Mi-am cautat scaunul si m-am asezat nerabdatoare. In urmatoarele 10 minute sala s-a umplut de turisti si show-ul a inceput cu pregatirea spectacolului, mai exact cu machiajul barbatilor care se face in fata tuturor, cu pigmenti de culoare naturali, care sunt obtinute in fata noastra prin sfarmarea unor roci din regiune. Procesul acesta de transformare a artistilor e greu (facut nu doar din culori ci si din ghips), dar cu o pricepere iesita din comun artistii reusesc sa intre in pielea personajelor in mai putin de o ora.


A doua parte a spectacolului este o introducere despre ce inseamana  teatrul Kathakali  si tehnicile invatate in acesti 2000 de ani. Practic ne-au prezentat 24 de pozitii standard din maini pe care le folosesc in diferite combinatii, prin care pot exprima peste 800 de cuvinte. Apoi ne-au aratat limbajul ochilor. Nu stiu sa va explic prea bine in cuvinte, de aceea daca doriti sa intelegeti mai bine ce inseamna asta cautati pe Youtube:  "Kathakali Dance - Kathakali Eye Exercise"


Ultima parte a spectacolului este punerea in scena a piesei pe care o primim pe foaie. Tot show-ul dureaza 30 de minute, in care binele se confrunta cu raul prin dans, expresia fetei, a ochilor si limbajul corpului (a mainilor si a picioarelor) de catre artistii pictati si imbracati in hainele specifice, pline de decoratiuni.

Kathakali-teatru-Kerala

Kathakali-teatru-Kerala

Kathakali-teatru-Kerala

Ce pot sa spun? A fost o experienta foarte interesanta, a fost un spectacol cu adevarat special, fiindca este foarte complex si se bazeaza pe foarte multi ani de munca. Mi-a placut mult!

Kochi nu e Kerala pentru care am venit. Kerala exotica, tropicala, verde, insa din cauza grevei n-am putut parasi orasul, decat in ultimele doua zile, despre care urmeaza sa va povestesc.

😍 Apreciez comentariile voastre 😍

Citeste toate articolele despre India (click pe titlu pt a citi)


Daca vreti sa stiti primii cand postez un articol va puteti abona la postari prin e-mail (click), iar daca vreti sa cititi si ale postari accesati Cuprinsul blogului (click)!

4 comentarii : Leave Your Comments

  1. hehe, ai stat in Fort Kochi, very good! eu am stat la Hotle fort heritage, din acelasi Fort Kochi! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ma mai satur citind. Abia astept continuarea.☺

    RăspundețiȘtergere
  3. Arsene Mihaela7 august 2017, 12:47

    Eu am vazut spectacolul Kathakali, fiind singurul spectator!! cand am vazut ca la ora inceperii nu eram decat eu, am intrebat-o pe fata- ghid, care era in curte, daca se tine spectacolul si ea a fost putin nedumerita: de ce sa nu se tina? cum sa nu se tina? sa se termine pana de curent si incepem. Actorii se machiau sau erau machiati, intinsi pe jos, in curte, nea vand lumina in interior; cand s-a terminat pana de curent au sustinut vreo 10 oameni,_actori si instrumentisti, spectacolul de cam o ora numai pentru mine!!! Si asta pentru 1si1/2$!!!! M-am simtit si am cumparat o carte despre dansul cu pricina si cateva ilustratii, mirandu-ma de profesionalismul lor.

    Mergand, cu gandul la minunatia de spectacol, pe stradutele gen Vatra Luminoasa, l-am simtit cu o secunda inainte de a incerca sa ma atace pe unul , venit din noapte si...l-am speriat ? cum? racnind o injuratura in romaneste!!!! s-a speriat si a fugit! Afost singura incercare de atac in 2luni juma' de Indie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand citesc povestile tale, am senzatia ca sunt eu acolo, foarte frumos descrii atmosfera locala:)

    RăspundețiȘtergere

Faceți căutări pe acest blog

Jurnale de calatorie